Leagănul sfânta ecaterina - CEL MAI MARE ORFELINAT DIN rOMÂNIA în secolul 20

Leagănul “Sfânta Ecaterina”, unul dintre cele mai frumoase monumente istorice din București, ultima casă a Prințesei Ecaterina Caradja

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze, pe lângă propriul bebeluș, și un nou născut orfan. 

Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei Cantacuzino, care a încercat, prin ajutorul pe care îl oferea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea unicei sale fiice din prima căsătorie cu Radu Kretzulescu. Ecaterina Olimpia Georgeta fusese răpită la vârsta de 3 ani și dusă în străinătate de tatăl ei.

Prințesa a fost găsită in 1906, într-o mănăstire din Franța, de o mătușă care a readus-o în România, unde instanța a pus-o sub custodia familiei Cantacuzino. Copila a fost crescută de bunicul ei matern, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit Nababul, fost prim-ministru al României. Mica prințesă a fost educată în Anglia, Franța, România și Belgia și vorbea cinci limbi și în 1914, chiar înainte de începerea Primului Război Mondial, s-a căsătorit cu prințul Constantin Caradja.  

După armistițiu, prințesa Caradja s-a întors la București și s-a dedicat activităților caritabile, preluand administrarea Leagănului Sfânta Ecaterina, care adăpostea la acel moment 300 de copii.

În anii 20 Ecaterina Caradja a înființat plasamentul familial în România și a creat Leagănul Sfânta Ecaterina – Așezămintele Prahova, în 11 comune din acest județ. După vârsta de doi ani copiii erau plasați în familii de țărani, cărora li se plătea activitatea de luare în plasament și care erau obligați să îi trimită la diverse școli înființate de Leagăn, pentru a le asigura educația.

In acest mod, numarul de copii îngrijiti simultan de Leagăn ajunsese la 4.500.

Leagănul Sf. Ecaterina a fost singura instituție din România afiliată Uniunii Internaționale de Protecție a Copilului de la Geneva. 

După instaurarea regimului comunist în România, orfelinatele și fundația Ecaterinei au fost naționalizate. Singura ei fiică în viață, Alexandra, care era plecată la Paris din 1948, a ajutat-o pe prințesă să scape din lagărul comunist la începutul anului 1952, cu sprijinul serviciilor secrete franceze.

Ecaterina a părăsit România ascunsa pe un vas petrolier care naviga pe Dunăre și a ajuns după 8 săptămâni la Viena. În decembrie 1955, prințesa Caradja a primit viză pentru Statele Unite și a plecat în America, unde a locuit mai bine de 35 de ani în comitatul Hill din statul Texas, continuându-și munca de caritate.

După Revoluția din 1989, Ecaterina Caradja s-a întors acasă, alegându-și reședința în vechiul ei orfelinat. A murit la vârsta de 100 de ani, pe 26 mai 1993.